Articole recente

9 Noiembrie, 2011
29 Ianuarie, 2011
23 Ianuarie, 2011
18 Ianuarie, 2011
15 Ianuarie, 2011
30 Noiembrie, 2010
3 Noiembrie, 2010
31 Octombrie, 2010
27 Octombrie, 2010
1 Martie, 2009

Despre cuvinte

16 Septembrie, 2008

Nu am încredere în cuvinte. Mai întâi pentru că adevărata cunoaştere pare a fi dincolo de ele. Ideile se nasc, locuiesc o vreme în mine şi apoi mor fără să aibă nevoie de cuvinte. Uneori, ele lasă în urmă cunoaştere, pe care eu, din obişnuinţă, încerc s-o îmbrac în fraze peticite.

Nu am încredere în cuvinte şi pentru că văd cum gânduri, altminteri coerente, nu mai par atât de clare în scris. E ceva în ele ce nu suportă atingerea cuvântului. De aici şi recursul la metaforă, palidă încercare de a împrumuta sensuri deja ştiute unor rânduri care nu pot să spună destul.

Am crezut odată că logica are nevoie de cuvinte, dar sunt uimit de fiecare dată când un şir de gânduri îmi zboară prin minte într-o clipă, iar concluzia din urma lor explodează, simplă şi clară, liberă de orice formă. Cuvintele au nevoie de timp.

Pentru cine sunt cuvintele? Pentru mine sau pentru ceilalţi? Nu ştiu sigur. Deocamdată am nevoie de ele. Trebuie să învăţ să le caut, să le înţeleg, să le aşez în ordinea care, mai târziu, să-mi amintească de mine însumi.

Sunt multe feluri de cuvinte, abia încep să le descopăr:

  • Cuvântul care fixează – recipientul găurit cu care încerc să reţin curgerea unui gând sperând să rămână în el destul pentru a modela o idee
  • Cuvântul care memorează – seiful în care ascund ideea de îndată ce i-am dat formă, sperând să o feresc de trecerea timpului
  • Cuvântul care leagă – punte aruncată spre alţii, distrugător de tăceri
  • Cuvântul care ascunde – masca colorată a minciunii, nimicul impenetrabil de care mă înconjor, crezând că adevărul nu mă va găsi
  • Cuvântul care răneşte – arma cu care încerc să lovesc pe celălalt când nu-l pot îngropa în cuvinte, doza de otravă pe care o iau fără să-mi dau seama

Mai e şi cuvântul care creează. Miracol şi taină. Atingere a puterii de dincolo de noi, care transformă gândul în realitate şi schimbă lumea. E cuvântul rugăciunii – singurul în care am încredere.

Daniel Haiduc