sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Ce înseamnă Zona Gri?

Ştiu că sunt dator cu o explicaţie: ce înseamnă Zona Gri?

Zona Gri e locul în care m-am trezit împins de mulţimea oamenilor care văd întotdeauna lucrurile în alb sau negru. Îi ştiţi, sunt acei oameni care ştiu exact ce se întâmplă, de ce, cine e de vină, ce trebuie făcut. Au toate răspunsurile pregătite, nu au dubii, combat viguros şi emit sentinţe fără deliberare. Oameni printre care nu m-am putut regăsi.

Zona Gri pluteşte undeva deasupra pământului, e un loc pe care realitatea n-a reuşit să-l cucerească definitiv. E un spaţiu populat cu preponderenţă de intelectuali. Un spaţiu al dialogului, unde poţi să pui întrebări, să priveşti lucrurile în ansamblu, să încerci să evaluezi punctele de vedere ale celorlalţi, să cântăreşti bine toate argumentele şi să încerci să ajungi la adevăr pornind, evident, de la mijloc, adică de la gri.

Totul ar fi fost perfect dacă nu ar fi existat visele, dacă nu aş fi aflat de promisiunile din vechime despre drumuri de lumină, dacă nu aş fi văzut urmele paşilor celor care au trecut mai departe, lăsând în urmă texte codate şi semne misterioase. Lucruri despre care nimeni nu prea ştie să vorbească.

Şi m-am întrebat: ce căutăm noi de fapt în Zona Gri? Suspendaţi între între pământul ne-simţirii alb-negre şi cerul colorat al viselor, parcă nu facem decât să ne contemplăm însingurarea, aşteptând moartea care să ne împingă jos, printre ceilalţi, sau să ne arunce în sus, eliberaţi în sfârşit de greutatea propriei statui. Zona Gri nu e decât o închisoare, iar noi umilii ei prizonieri.

De ce nu evadăm? Mai întâi pentru că e periculos. Închisoarea e păzită de creaturi fioroase: Laşitatea care ne împiedică să ne pune întrebările decisive, Invidia care aruncă în derizoriu perseverenţa altora, Vanitatea care participă în locul nostru la discuţii, Lenea care ne convinge permanent de zădărnicia căutării principiilor. Şi apoi am impresia că majoritatea locuitorilor se simte bine aici. Privind lumea de sus, teoretizând, analizând sau disecând gri-ul în tonuri fine.

În ce mă priveşte, eu am decis într-o zi că vreau să plec şi de atunci caut o cale de scăpare. Şi ce altceva sunt aceste texte decât părţi ale planului marii evadări din Zona Gri.

3 comentarii:

Mihai spunea...

C’est le provisoire qui dure. Hai să căutăm măcar, pregătind Marea Evadare, un gri strălucitor. (Zona Gri este, în treacăt spus, o imagine frumoasă.)

danih spunea...

:)

Anonim spunea...

Danih , ai un blog de nota 10 .E un fel de addicted .Am citit toate posturile tale si ma bucur imens ca exista persoane ca tine , ceea ce stiam defapt dar stiam si ca se ascund bine .Continua ceea ce faci ca o faci bine , o educatie si cultura de nota 10

John

Trimiteţi un comentariu